Cifre și gânduri după doi ani de la lansarea Ethical Media Alliance
Câteva frustrări (de interes public) și mai multe vești bune: Romanian Business Leaders se alătură inițiativei, patru bănci și o companie IT au contribuit deja financiar. Ce urmează?
Informația de interes public este una dintre victimele exploziei Web 2.0, adică a algoritmizării felului în care ne (dez)informăm prin social media și nu numai.
Nu e un fenomen nou, nici unul românesc: este o problemă care s-a agravat gradual în ultimii 10-15 ani, iar impactul negativ este global.
Am scris și vorbit despre asta încă din 2018. Am insistat, via TEDx Cluj în 2021, apoi prin seria Eidos Talks, tot în 2021.
După recentul haos electoral din România, devine, sper, evident de ce e important: informarea corectă joacă un rol esențial în buna funcționare a oricărei societăți democratice și a oricărei piețe libere.
De aceea aloc o parte din timpul meu încercării de a găsi, împreună cu alți oameni preocupați de subiect — adunați în cadrul inițiativei non-profit numite Ethical Media Alliance —, soluții operaționale, comerciale și tehnice noi, sustenabile, pentru ce numim, generic, “presă independentă”.
Înainte de a începe, las mai jos câteva informații și linkuri utile despre Ethical Media Alliance (EMA):
Ce și de ce își propune inițiativa puteți citi rapid aici;
Mai detaliat, am explicat în acest dialog cu jurnalistul Petrișor Obae;
Ce ziceam la lansarea ideii, la Superscrieri în 2023, se poate auzi aici sau aici;
În fine, ce soluții am dezvoltat până acum puteți vedea pe Substack-ul dedicat acestei inițiative (la care sper să vă abonați).
Pentru că au trecut doi ani de la lansarea inițiativei, este o bună ocazie să las în scris câteva gânduri, niște vești bune, dar și două-trei frustrări care cred că trebuie împărtășite constructiv.
BINE DE ȘTIUT. Acest material se adresează, în primul rând, celor care au un rol activ în ecosistemul media: publisheri, jurnaliști, acționari și/sau manageri din companii care fac (sau pretind că fac) presă, specialiști în comunicare, agenții de media ori PR, antreprenori, lideri de afaceri și experți în marketing care decid direcția unor bugete de promovare.
Desigur, mi-ar plăcea să-l parcurgeți și dacă sunteți un cititor sau o cititoare care apreciază și susține, în orice formă, jurnalismul corect.
Let’s go!
1. Nu e sprint, nici maraton, ci ultra-maraton
…sper doar să nu fie chiar 6633 Arctic Ultra :)
BREAKING NEWS: Aplauzele și like-urile nu plătesc taxe, salarii și nici prețul (în bani) pe care trebuie să îl plătim, ca societate, pentru corecta noastră informare.
Evoluția primului tool activat în cadrul EMA încă de acum un an și jumătate, și anume rețeaua de ethical advertising dezvoltată alături de colegele și colegii mei din rețeaua comercială Thinkdigital, este - teoretic - impresionantă:
Dacă eram corporație, puteam raporta victorioși c-am triplat de la an la an sumele trimise către proiectele jurnalistice care s-au alăturat ideii.
Ceea ce ar fi corect, din punct de vedere factual, dar suntem încă foarte departe de a avea un impact real.
Concret, în 2024 — conform raportului distribuit spre toată lumea care e parte din proiect — totalul atras a fost de 71.600 euro, din care am distribuit 60.901 euro (diferența a acoperit parțial din costurile de operare — da, încă venim cu bani de-acasă pentru ca inițiativa să existe).
Pentru anul acesta (2025), estimez — ușor optimist, cum mă știți :) — că vom depăși 150.000 de euro.
E posibil să ajungem aproape de 200.000 euro trimiși spre publisheri (până în iunie am trimis 59.654 euro - deci cam cât am reușit în tot anul 2024), și avem promisiuni pentru proiecte ceva mai ample în partea a doua a anului.
Pare o sumă considerabilă? Doar pare ;)
Depinde cu ce comparăm:
Un singur site “bun” de clickbait (hate-bait, propagandă politică nemarcată ca publicitate și alte “delicatese” eficiente) obține un venit de 150-200.00 euro în doar 4-5 luni de activitate.
Dacă e să vorbim despre “bani adevărați”, o televiziune care vinde conținut + reclame într-o campanie electorală poate încasa suma asta în… 3 zile. În ani fără alegeri durează mai mult: o săptămână si ceva :) Nu e o glumiță ori figură de stil:
Companiile big tech care operează în România, în timp ce viralizează cu “succes” toate bazaconiile, adună 200.000 de euro în maxim 5, hai 6 ore de activitate. Da, nu am greșit: ore.
În acest moment, avem în rețeaua de advertising EMA 16 proiecte jurnalistice: 12 site-uri + 4 newslettere:
Buletin.de/Bucuresti, Captura.ro, Context.ro, InvestigațiiMedia.ro, DeFapt.ro, PressOne.ro, Spotmedia.ro/Opinii, Veridica.ro, PressHub.ro, Antifake.ro, Investigatoria.ro, Iscoada.com + newsletterele News and Spices, Misreport, Civilization, Savantgarde. Discutăm și cu multe altele.
Acestora li se adaugă Rise Project și Factual, care sunt active doar în rețeaua de micro-abonamente PressPay by EMA x Quickdata.
Dacă împărțim, școlărește, 200.000 de euro ipotetici la 16 (parteneri), apoi la 12 (luni), scădem taxe și, dacă nu e cu supărare, niște costuri administrative ale operațiunii, ajungem la… o medie de vreo mie de euro / lună / proiect.
Nu mă înțelegeți greșit: sunt bani buni și sunt foarte bineveniți.
Dar îmi este foarte clar azi că am fost mai optimist decât era cazul atunci când am lansat inițiativa:
Am început un ultra-maraton, nu un sprint - așa cum, sincer să fiu, speram să fie crezând că problema este evidentă pentru toată lumea și că doar de o soluție clară este nevoie.
Nu. Nu e atât de simplu.
💙 Este momentul să le mulțumesc public, frumos și cât de tare pot partenerilor care au reacționat concret și care au contribuit financiar până acum.
Aceștia sunt: BCR, Banca Transilvania, ING Bank, Raiffeisen Bank, Yonder precum și Romanian Business Leaders și alte organizații (detaliez la punctul 3).
Sunt sigur că vor veni alături de noi mulți alți parteneri dacă vom face o treabă mai bună în comunicarea si explicarea problemei.
Dacă nu vom reuși să accelerăm ritmul, sunt sceptic:
Nu cred că, la următorul asalt anti-democratic, vor mai exista în România suficiente startup-uri de presă liberă.
Sau vor mai exista, însă capacitatea lor de a acoperi pe bune nevoia de informație de interes public va avea mai degrabă un rol pur decorativ.
Fix cât să “dea bine”. Cât să servească, de fapt, unei autocrații wannabe:
“…dar avem presă liberă aici la noi, în România: ia uitați-vă, sunt 5 site-uri și 4 canale de YouTube care ne critică!”
Ce vreau să spun: modelul rusesc de mimare a libertății de exprimare e la un copy/paste distanță.
Iar terenul pe care să se așeze o nouă “orânduire” este netezit deja:
(Sursă și context: aici)
Puterea lui 1%: “the butterfly effect”. Cum construim împreună o industrie media cu impact social pozitiv?
Cred că e nevoie, în acest punct, să explic mai clar de ce cred că un efort foarte mic al industriei media și al societății, în general, poate genera un impact pozitiv major:
200.000 euro înseamnă de peste 40 de ori mai puțin decât obiectivul de venit pe care îl consider decent și realizabil: 1% din totalul pieței de publicitate din România.
Da, poate sună ciudat, dar e 100% corect: 1% ar fi aproape suficient. 2% ar aduce un impact pozitiv masiv iar 3% ar fi deja extraordinar!
1% înseamnă spre 8,5 milioane de euro (piața de publicitate în 2024 a crescut la 847 milioane de euro, conform Media Fact Book).
Insignifiant, procentual, dar acest 1% ar genera un impact social pozitiv masiv, de tip butterfly effect:.
Concret:
8,5 milioane de euro pe an în plus pentru jurnalism ar însemna, de facto, încă vreo 4-5 “Recordere” sau 15-20 de proiecte tip “Context” sau “PressOne”*
*Sursa 1: Raport de activitate și de finanțare la 8 ani de Recorder / Sursa 2: Raport anual Context.ro / Sursa 3: Cum s-a finanțat PressOne
După cum am mai spus, repet, scriu și cu bold - să fie cât mai clar:
Investițiile în acest tip de proiecte aduc cel mai mare S-ROI (Social Return on Investment) din tot ce înseamnă media și multe alte domenii “sponsorizabile”.
Concret:
Fiecare euro investit în presa corectă are un S-ROI de zeci, poate sute de euro
De unde știu?
Pentru că există studii în acest sens (sper să putem face rost de finanțări să facem unele mai reprezentative și pe plan local).
Conform unui raport public de venituri și cheltuieli publicat de cunoscuta rețea jurnalistică globală OCCRP, cu un buget de circa 23,6 milioane $ cheltuiți în cei doi ani prezentați în raport s-au recuperat la bugete publice cca. 1,47 miliarde $ (9,6 miliarde $ fiind un total din cei 13 ani raportați).
Formula detaliată:
Simplu spus: un S-ROI de peste 6100% înseamnă că fiecare dolar investit în OCCRP a generat un impact social și economic de 61 de dolari.
Eu cred că, în România, cu 1% investiți în presa corectă din zona industriei media curente, S-ROI-ul generat poate fi de sute de ori mai mare.
Sper să ajungem acolo și, în timp, să stimulăm revenirea jurnalismului în interes public în main-stream, acolo unde a fost înaintea erei social-media.
Asta pornind de la premisa, poate falsă, că mai nimeni nu face presă de rahat de plăcere, ci doar din lăcomie sau nevoie.
Naiv? :)
2. Nu e totul roz nici în lumea presei care ne place, nici în industria media în general, nici în relația media - business
Sunt român, totuși, așa că trebuie să mă și lamentez puțin ;)
Sper să înțeleagă însă toată lumea interesată că o fac cât de constructiv îmi permite ADN-ul.
Iată, așadar, mai și câteva frustrări (de interes public, desigur ;))
Pe unele le-am menționat în trecere și la Gala Superscrieri (*) din acest an:
Detaliez mai jos și adaug câteva gânduri utile, sper.
Punct cu punct:
2.1. Există pe alocuri prea mult bla-bla pe tema interesului public și a jurnalismului aferent, dar mult prea des “salvarea jurnalismului și a democrației” se dorește a fi făcută doar din anumite redacții sau organizații mai cunoscute.
Contradicția principială aici, în opinia mea, este următoarea: interesul public ar dicta, logic, ca oamenii buni din presa curată să acționeze coerent și unitar, în acest spirit.
Adică să se concentreze pe ce îi unește (remember: public interest), nu pe ce îi desparte.
Oricum există o confuzie generală în societate vis-a-vis de cine e și cine nu e jurnalist: nu au, deci, absolut nici un rost polemici între redacții care împart, de facto, aceleași valori importante.
Recomand, călduros, reabilitarea străvechii instituții a dezbaterii la bere (în locul “dezvăluirilor” de acest fel).
2.2. De ce nu toate anchetele jurnalistice pe care le aplaudăm sunt „beton”, din punct de vedere factual, mai ales atunci când reflectă activitatea unor antreprenori.
Prea des, tot mai des, printre rânduri transpiră elemente de “ură de clasă”, de tipul “dacă are bani, sigur a furat el/ea ceva…”.
De multe ori, problemele astea vin pur și simplu din lipsa de înțelegere a modului în care funcționează, în realitate, un business.
Le reproșăm politicienilor că iau decizii care impactează afacerile deși nu au avut o firmă în viața lor.
Ei, bine, e cam la fel și în presa de investigații făcută cu prea puține resurse: nu poți scrie 100% competent despre business fără să înțelegi concret ce presupune, de fapt, să faci afaceri în România.
Și revenim, deci, la problema de bază: pe scurt, avem jurnaliști mult, mult mai buni decât sumele pe care (nu) le investim acum în ei.
Presa cu intenții corecte are nevoie de bani care să îi permită să angajeze oameni care înțeleg business și care pot scrie competent despre afacerile din România.
Dragi colege și colegi antreprenoare și antreprenori, dacă vreți să nu se mai scrie despre voi că „ați făcut” milioane de euro — deși în text e vorba de cifra de afaceri, nu de suma repartizată ca dividende (doar un exemplu banal) —, susțineți financiar presa care se străduiește să fie corectă și competentă.
Vreți ca niște tineri jurnaliști să înțeleagă că operarea unei companii pe pierdere nu denotă neapărat incompetență, ci poate o strategie de investiții planificată? Că pierderea este adesea parte din jocul necesar tip “trial and error"?
Din nou: faceți investiții corecte - nu doar “eficiente” - în promovarea produselor și a serviciilor voastre!
Vreți să nu se scrie incorect - cum e, pe alocuri, acest text - despre activitatea asociațiilor noastre profesionale? Investiți în comunicarea eficientă a ce faceți de fapt!
Ce vă pot asigura eu este că, în general, lumea din presa OK este de bună-credință: ce vi se pare a fi un “atac” incorect sau “concertat” este, în 9 cazuri din 10, o neînțelegere în documentare.
Pe scurt: probleme semnificative sunt de ambele părți ale ecosistemului.
Inițial am scris ale baricadei; doar că eu cred că este foarte dăunătoare poziționarea asta antagonică în relația jurnalism - business: mindsetul corect și util unei societăți sănătoase este fix pe dos!
Motiv pentru care cred că…
2.3. Există o nevoie uriașă de dialog între lumea jurnalismului onest și lumea businessului corect.
Din păcate, două părți esențiale din societate se privesc tot mai des cu suspiciune și se acuză reciproc — mai puțin în public, mai mult via Whatsapp — de tot felul de bazaconii.
Când ai privilegiul (meu) de a te plimba prin ambele lumi, începi să vezi, tot mai clar, unde sunt problemele.
Unde ne duce, gradual, această lipsă de înțelegere?
Spre un fenomen îngrijorător, dar justificat de “realitatea din teren”: oamenii ok din ambele sfere — presa de interes public și lumea de business corectă — se suspectează reciproc, tot mai des, de rea-credință.
Este o prăpastie care se adâncește și peste care este nevoie, urgent, să construim punți solide dacă mai vrem o societate democratică cu companii care să funcționeze optim pentru că își fac bine treaba, nu pentru că sunt preferate de zonele influente care dețin puterea și banii (publici).
🚩 Semnalele de alarmă sunt pornite: chiar ideea de publicitate (bani veniți de la companii) începe să sune “meh” în unele zone din presa nouă.
E o chestie care chiar m-a scos din sărite la propriu în cei doi ani de Ethical Media Alliance:
Există publicații noi care încep să considere orice tip de parteneriat comercial ca fiind nedemn și chiar compromițător.
Cum ar veni, crește o percepție total contra-productivă de tipul „noi facem presă de interes public, deci trebuie să fim susținuți, daaaar… nu oricine se califică!”
Nu înțeleg: de ce sunt considerate mai ok fonduri provenite din banii publici ai altor țări (că asta sunt finanțările de la UE, USAID sau diverse ambasade) decât sume care vin din difuzarea transparentă, marcată și asumată a unei campanii publicitare?
Din cauza faptului că 99% din companii stau exclusiv cu ochii pe profit, apare percepția că nu se poate face business corect în România și că toți cei care fac bani îi fac pentru că sunt, într-un fel sau altul, compromiși.
Par a fi parte din sistemul care încurajează “combinațiile” și generează efectele sociale negative.
Dar dacă devine suspect orice om care “scoate capul” din mulțime — și care, prin muncă, dedicare, creativitate ori (hai, fie!) noroc, face un profit de sute de mii ori milioane de euro… — eu cred că avem o problemă serioasă, ca societate.
Dar de ce sunt de înțeles și cei din presa independentă care adoptă accelerat o ideologie anti-capitalistă?
Păi… dacă tu acționezi corect ani la rând, dar banii din business, via publicitate, nu ajung și la tine niciodată, în timp ce vezi cum prosperă unii foști jurnaliști — care, oricum s-ar mai auto-intitula ei acum, au migrat demult spre alte meserii… — începi să crezi că toată lumea din business e, de fapt, de rahat.
Nu e, desigur. Dar percepția este explicabilă:
Cu ce argumente îl convingem noi, cei din business, pe un tânăr jurnalist care trăieste cu greu de la o lună la alta din punct de vedere financiar că afacerile sunt bune iar capitalismul este benefic pentru el/ea și pentru societate?
Eu cred că este treaba asociațiilor profesionale de business și a celor din industria media să repare urgent percepția asta cu o comunicare mai bună, cu investiții făcute corect și etic, nu doar economic, și cu un accent ceva mai mare și pe ce e bine, nu doar pe ce e eficient.
Din fericire, există semnale că după alegerile ratate anul trecut și reluate în acest an, tot mai multă lume bună din business-ul românesc înțelege importanța lucrurilor despre care scriu aici. → Detaliez la punctul 3.
Până atunci, apropo de relația complicată dintre bine și eficient:
2.4. Colegele mele și colegii mei din industria media (agenții de publicitate, PR, comunicare etc) au o mare responsabilitate și ar trebui să se întrebe mai des: cum și de ce am ajuns în acest punct?
Cum de ni se pare perfect normal că funcționăm într-o paradigmă de tipul “cu cât standardele etice ale unui furnizor de spații media sunt mai mici, cu atât investițiile făcute acolo sunt, adesea, mai mari”?
Da, știu: în capitalismul mioritic, etica în business este adesea invers proporțională cu profitul.
Problema (mare) apare însă când lipsa principiilor deontologice începe să fie regula, nu excepția.
Mai grav: asta devine tot mai des chiar o condiție necesară pentru a avea succes financiar în acest tip de business!
Ajungem să recompensăm, ca industrie, șmecheria?
Noul “a furat, da’ a și făcut” este “a mințit, a manipulat, a dezinformat… da’ ia uite ce audiență maaaaare are!”
Helloooo, attention economy! Înțeleg. Ce nu înțeleg însă este de ce este, prea des, doar despre asta?
De ce nu realizăm că este un reflex cu impact social negativ devastator pe termen lung?
De ce nu înțelegem că hrănim monștrii care se pot întoarce — mai devreme sau mai târziu, mai direct sau mai subtil — împotriva noastră?
De ce nu putem fi și parte a soluției, nu doar a problemei?
Eu încă mai cred că putem. Să încheiem, deci, cu optimism:
3. Viitorul sună… încurajator!
Le mulțumesc celor care s-au alăturat misiunii Ethical Media Alliance 💙
În primul rând, le mulțumesc proiectelor jurnalistice pentru încredere și răbdare dar le spun mulțumesc, din nou, în mod special celor care s-au alăturat EMA prin investiții financiare sau prin servicii care ne-au salvat de la cheltuieli importante.
Concret, în ordinea implicării, mulțumiri:
Banca Comercială Română (BCR), Banca Transilvania, ING Bank, Raiffeisen Bank, Yonder, BCR Social Finance, Re:Think România, Quickdata, IQads, AHA Moments, Amplify ONG, precum și colegelor și colegilor mei din Thinkdigital.
👋🏻 Le mulțumesc în mod special și celor peste 600 de antreprenori români care fac parte din Romanian Business Leaders.
Acestia au aprobat recent, prin vot, în plen dar și în board, ca Ethical Media Alliance să devină un proiect strategic pentru organizație.
Îi mulțumesc și antreprenorului tech Alex Lăpușan, fondator ZITEC, pentru inițiativa de a pune la masă RBL și EMA.
Ce va însemna acest parteneriat, concret, urmează să detaliem.
Până atunci, cu sprijinul Băncii Transilvania, am organizat deja în acest an, la RBL Summit, o prezentare complexă și un panel în care am dezbătut exact tema “punților” necesare între jurnalismul corect și business-ul cinstit.
Invitații mei au fost:
Jurnaliști: Cătălin Tolontan* - Hotnews și Snoop și Attila Biro - Context.ro.
Din sectorul ONG: Cristina Lupu - CJI (Centrul pentru Jurnalism Independent) și Alexandra Cantor - Superscrieri.
Oameni din business: Dragoș Vîlcu - Multimedia Est și ZYX Publishing, Alexandru Lăpușan - Zitec și Cosmin Nițu - Quickdata.
[Urmează să publicăm în zilele următoare pe Substack-ul Ethical Media Alliance - adică aici - un material detaliat text + video de la acest eveniment-satelit din cadrul RBL Summit 2025. Follow us!].
Update — > iată materialul, aici
(*) P.S. 1: Au trecut aproape 2 luni de la Gala Superscrieri 2025… dar nu cred că e niciodată prea târziu
să îi felicit pe toți cei care au câștigat, în special echipa care a luat premiul pentru Investigația Anului (sponsorizată - în lipsa altui partener… - de Ethical Media Alliance).
A câștigat ancheta „În slujba Moscovei. Investigație sub acoperire”, de Măriuța Nistor și Natalia Zaharescu (foto), jurnaliste la Ziarul de Gardă.
Faptul că premiul a plecat în Republica Moldova mă bucură (și mai) mult.
Din nou, a fost și materialul care a câștigat Superscrierea Anului (marele premiu, adică).
Nu e o anchetă de presă oarecare: este încă un studiu de caz care pledează pentru cauza jurnalismului curajos, esențial pentru o societate democratică și pro-europeană.
Lista tuturor premiilor – totodată, o bună listă de lectură – este aici.
Puteți vedea acolo exact acel tip de jurnalism de interes public pentru care merită să ne mobilizăm și pe care trebuie, credem noi, să îl susținem.
P.S. 2: Ce este “Hack for Facts”?
Dacă tot am transformat acest text într-un fel de “raport de activitate”, mai adaug că, în ciclul eforturilor pentru un sistem jurnalistic mai sănătos, am organizat, alături de Amplify ONG x BCR Social Finance, un hackaton menit să găsească soluții tehnice care să facă munca de investigație mai ușoară.
Iată, via Context.ro, cum a fost.
Vor urma și alte ediții și acțiuni comune: un alt obiectiv strategic al EMA este să aducă mai aproape lumea tech corectă cu jurnalismul făcut onest.
Mă opresc, reamintindu-vă că am lansat un Substack separat de “Upgrade in Progress”, dedicat comunității din jurul Ethical Media Alliance.
Mulțumesc frumos pentru răbdarea de a citi tot 🫶
Pe curând!