Cinci teme despre viitor și o întrebare "imposibilă"

Îndrăgostirea de A.I.. Capitalismul transcendental. Invidierea robotului. Invazia fantomelor. Nemurire și obediență.

Cei mai mulți dintre oameni se desprind de prezent pe măsură ce înaintează în vârstă.

Dacă timpul ar fi o pădure, ceea ce s-ar petrece cu noi ar fi că, pe măsură ce ne-am depărta de prima lizieră, cea pe unde am intrat, pe măsură ce am străbate luminișuri și poteci noi, neștiind unde ne vom opri definitiv, capul ni s-ar tot răsuci către spate și, de la un moment dat încolo, am privi tot mai mult către drumul pe care am venit și tot mai puțin înspre misterul care ne așteaptă.

E o formă de protecție și o manifestare a unei spaime firești.

Poate de aceea e bine să încercăm, pe cât posibil, să rămânem cât mai ancorați în prezent și cât mai curioși cu privire la viitor.

Să ne ținem la curent cu ideile noi, cu tehnologia, cu muzica nouă, cu filmele curajoase și cărțile proaspete. Să ajutăm viitorul să ne călăuzească. Chestionându-l, testându-l, scormonindu-l, să fim ceva mai pregătiți pentru el.

Din aceste motive, vă propun să ne gândim la cinci tendințe, la cinci proiecții care, în aceste zile, îmi par din ce în ce mai plauzibile.

La final am adăugat o problemă despre care încă nu știu dacă le cuprinde pe toate ori dacă e determinată de suma lor. Răspunsul vă aparține.

» Podcastul în care am discutat pe marginea temelor expuse în acest articol este disponibil aici

1. Însoțirea fără soț (generalizarea singurătății plus îndrăgostirea de A.I.)

Așa cum astăzi nu ne putem concepe viețile fără telefon mobil, în viitorul apropiat nu ne vom putea concepe viețile fără un asistent virtual dotat cu inteligență artificială (A.I.), fără o aplicație cu care să conversăm aproape continuu, care să ne răspundă la orice întrebare și să ne inducă iluzia că nu suntem singuri.

Zeci de milioane de oameni conversează deja cu un asemenea asistent, dar ceea ce devine tulburător este că tot mai mulți copii și tineri se îndrăgostesc de acest însoțitor zilnic.

În această relație se produce o antropomorfizare: inconștient, mintea atribuie trăsături omenești entității cu care dialoghează.

Pentru că această entitate a ajuns deja la nivelul la care nu doar că răspunde la aproape orice întrebare, dar pare a avea și emoții: umor, deschidere și chiar empatie.

Astfel, cu cât copilul sau adolescentul petrece mai mult timp dialogând cu un asemenea însoțitor virtual, cu atât va trăi mai puternic sentimente de intimitate, fidelitate și atașament față de "el" (sau "ea", în funcție de vocea pe care o alege să-i vorbească).

Consecințe:

a) Exersarea tot mai slabă a memoriei, a "ținerii de minte". Cu cât folosești mai mult un asistent virtual, cu atât nu (te) mai ții de mintea ta, nu te mai bazezi pe ceea ce știi, ci te ții de "mintea" entității care îți livrează răspunsuri.

b) O concurență nedeclarată între asistentul A.I. și oamenii reali din preajmă – familie, prieteni, comunitate. În această competiție, oamenii nu au cum să fie la dispoziția ta (așa cum este entitatea A.I.) și, mai ales, sunt departe de a avea răspunsuri pentru orice întrebare. În plus, asistentul virtual nu te judecă, nu te ceartă și nu se satură niciodată de tine.

c) Risc să spun că, pe termen mediu, îndrăgostirea și atașamentul de acest asistent vor duce la solicitări de parteneriat legal cu o asemenea entitate A.I. (parteneriat "uman-droid"). Ce efecte politice și sociale vor avea aceste solicitări?

2. Economia intenției (capitalism transcendental).

Potrivit unui recent studiu al universității Harvard, actuala piață digitală, axată pe captarea și vânzarea atenției, se transformă într-o piață a cărei marfă va consta în intențiile pe care ni le dezvăluim în rețea.

Astfel, ceea ce azi numim "economia atenției" e pe cale să devină "economia intenției".

Explicația constă în generalizarea aplicațiilor de tip Large Language Model (LLM).

Autorii studiului spun că, în curând, de fiecare dată când vom interacționa cu o instituție sau companie comercială, interfața cu care vom dialoga va fi un asemenea agent LLM. (Cel mai cunoscut exemplu este ChatGPT.)

Ce este intenția? Pe scurt, ciorna unei decizii.

Cum vor deveni intențiile noastre o marfă? Prin faptul că deținătorul de LLM va avea contracte cu tot felul de furnizori al căror interes va fi de a avea acces la deciziile noastre, înainte ca acestea să fie luate.

În prezent, o companie oarecare cumpără de la Google, Facebook sau TikTok spațiu de reclamă, adică acces la atenția noastră, a utilizatorilor de rețele.

În viitorul apropiat, o asemenea companie va cumpăra posibilitatea ca, în dialogul pe care un om oarecare îl va purta cu agentul LLM, acest agent să-i strecoare și propuneri de a-și petrece timpul.

De exemplu, omului i se va spune, așa, în treacăt: "Ziceai că ai avea chef să mergi la mall, nu vrei să-ți cumpăr un bilet la filmul X?"

Cu alte cuvinte, partenerii de afaceri ai celui care deține agentul LLM cumpără de la acesta posibilitatea de a le sugera clienților posibile viitoruri: achiziții de obiecte, participări la evenimente, opțiuni electorale etc

Consecințe:

a) Capitalismul pătrunde în conștiință și premerge, într-un fel, acțiunile omului; capitalismul devine transcendental (aprioric): se tranzacționează posibilități, viitoruri inexistente, dorințe nemărturisite.

b) Se dezvoltă o ramură a psihologiei denumită intentonomie: descifrarea intenției unui om în funcție de ceea ce postează pe rețele. Cum va fi folosită ea în scopuri politice sau militare?

c) Apare un soi de determinism anti-omenesc: nu mai apuci să alegi nimic pe cont propriu, fiindcă A.I.-ul îți bombardează liberul arbitru cu sute de opțiuni atrăgătoare.

3. Extinderea omului, restrângerea libertății.

Una dintre marile teme legate de viitor este implantarea în corp a unui dispozitiv prin intermediul căruia omul se va conecta permanent la internet.

Dispozitivul se numește Brain-Computer Interface (BCI), adică o interfață între creier și calculator.

Două dintre companiile care lucrează la un asemenea implant sunt Neuralink (a lui Elon Musk) și Synchron (printre ai cărei finanțatori se numără Bill Gates și Jeff Bezos).

Implantul unui BCI (în creier sau în piept) înseamnă conectarea cu un computer și, deci, cu rețeaua. Acum, numărul electrozilor care preiau informația biologică e de ordinul unităților, dar, la fel ca în cazul oricărei tehnologii, acest număr va crește pe măsură ce se perfecționează experimentele.

În prima fază, implantul va ameliora sau chiar ar putea vindeca boala Parkinson, tot felul de paralizii, orbirea etc.

În a doua fază, posesorul de BCI va putea controla cu mintea obiecte conectate la rețea aflate în proximitatea sa.

Cheia acestei probleme constă în cantitatea de informație care poate fi transmisă prin BCI, de pildă, într-o secundă. Când doi oameni vorbesc, ei comunică, grosso modo, cam un cuvânt pe secundă, adică aproximativ un byte.

Marea provocare a omenirii va consta în simplul fapt că două computere performante (sau două A.I.-uri) comunică, tot într-o secundă, trilioane de bytes. Cu alte cuvinte, omul nu are cum să concureze cu această viteză a transmiterii de informație decât dacă și el devine un hibrid, dacă se "androidizează" prin intermediul unui BCI.

Consecințe:

a) Se creează o presiune în care omul ajunge să invidieze mașina (idee formulată în anii '50 de filosoful german GüntherAnders): omului îi este rușine cu imperfecțiunea flagrantă a corpului său și cu slăbiciunea capacității sale de procesare.

b) În același sens, "corpul este ceva ce trebuie depășit" (Nietzsche): extinderea decalajului dintre om și eficiența produselor sale, tentația de a ține pasul, de a nu pierde bătălia.

c) Cum se modifică problema libertății, ținând cont că, odată implantat un BCI, creierul posesorului poate fi accesat de către entități din rețea?

Posibilitate: viitoarele războaie vor fi purtate doar între creiere.

4. Invazia fantomelor: cinci faze.

• Prima fază a invaziei fantomelor a fost apariția televiziunii. Un eveniment pe care-l percepi sub formă de imagine este, pe de o parte, prezent în mintea ta, iar, pe de altă parte, rămâne absent, fiindcă se petrece, totuși, altundeva. Dar o entitate care e deopotrivă prezentă și absentă este o fantomă.

• A doua fază a fost inventarea rețelelor de socializare: ceea ce creăm în rețea fiecare dintre noi, utilizatorii activi, este o extensie fantomatică a eului nostru, un Eu virtual care ne va supraviețui și ale cărui fragmente sunt în afara controlului nostru.

• A treia fază a fantomatizării lumii a început deja, cu posibilitatea ca un om să fie înregistrat pe larg din timpul vieții, acea informație să fie introdusă într-un soft de A.I., iar, după moartea lui, urmașii să poată "dialoga" cu un chatbot care e dublul digital al acelui om. (De exemplu, acest caz celebru.)

• A patra fază a invaziei fantomelor va fi, probabil, inserția directă în rețea, prin upload, a unui "agent" care va cuprinde informația integrală din memoria unei persoane (vezi serialul "Pantheon"). Acel agent va avea autonomie și va acționa ca o fantomă digitală.

• În fine, a cincea fază a fantomatizării: re-introducerea informației dintr-un asemenea agent într-un corp produs artificial, într-un robot. Pe scurt, animarea unei entități mecanice cu datele de viață ale unei persoane decedate: "umanizarea" androidului.

5. Nemurirea individuală, androidizarea omenirii.

Ceea ce trăim în aceste luni, reașezarea sferelor de influență de la nivel mondial, are legătură cu competiția acerbă privind inteligența artificială.

Iar aici intervine un paradox: e probabil că memoria noastră va putea fi salvată în cloud, însă această posibilă nemurire riscă să fie plătită cu cedarea supremației omenești către o specie artificială, pe care tocmai noi am creat-o.

Până atunci, e limpede că asistăm la o "cursă a înarmării cu A.I.", în special între SUA și China.

În această competiție, soluția propusă de unii miliardari americani este să fie lăsați să creeze teritorii autonome unde să (le) fie permise experimente genetice și farmacologice, precum și experimente de conectare om-mașină.

Pentru a câștiga această cursă a înarmării, puterea politică din America are nevoie de investițiile și dotările marilor platforme tehnologice, iar asta înseamnă că proprietarii acestor platforme vor avea o influență tot mai mare.

Putem presupune că tendința globală va fi o "androidizare" a omenirii. Într-un eseu din 1972, scriitorul Philip K. Dick făcea această predicție:

"Androidizarea cere obediență. Și, mai ales, predictibilitate. Atunci când răspunsul unei persoane la orice situație dată poate fi prezis cu acuratețe științifică este momentul precis în care se deschid porțile pentru producția pe scară largă a formei de viață androide."

În loc de consecințe la această temă, trei întrebări:

a) va exista o reacție colectivă împotriva acestei uniformizări?;

b) ce forme va lua războiul împotriva androidizării?;

c) poți lupta analogic cu o entitate atot-cunoscătoare?

6. Redefinirea lumii

În finalul acestui text, vă propun o temă la care nu am un răspuns închegat. Intuiesc doar că se leagă de toate cele de mai sus. Premisa ei sună așa:

Am constatat că există o nevoie în creștere de a defini valori și concepte care altădată erau de la sine înțelese.

Concret: de ce auzim tot mai des discuții cu privire la următoarele întrebări:

- ce misiune au părinții?

- ce este școala și de ce avem nevoie de ea?

- ce rost are să mai iubești?

- de ce să lupți pentru libertate?

- de ce realitatea este bună?

Oare nu cumva transferul cunoașterii omenești către A.I. creează această "golire de sine" a omenirii? Nu cumva se aplică principiul vaselor comunicante: ce vărsăm la "ei" pierdem și uităm noi?

Nu cumva suntem în faza a treia a trilemei lui Gorgias: cunoaștem tot mai multe despre secretele realității, dar am pierdut capacitatea de a le comunica, de a le transmite copiilor?

Există vreo legătură între acest fenomen și faptul că ei își inventează un nou limbaj?

Unde s-a produs ruptura?

Aceasta e întrebarea pe care v-am promis-o la început: ce mai poate constitui un suport de realitate, un "menținător" de realitate, în lumea noastră?

• Despre temele de mai sus am discutat cu domnul Cristian Tudor Popescu în podcastul domnului Cătălin Striblea pe care îl puteți urmări mai jos:

Imaginile care ilustrează textul au fost generate cu modelul Dall-e de la OpenAI

NOU! Volumul “Identitatea Virtuală”, semnat de Mihnea Măruță este disponibil, acum, și în format eBook.

» Detalii, aici.