Ne-moria

Conectarea permanentă și dubla ispită a imortalizării din rețea

Cum ne este influențată memorarea, constituirea de amintiri, de timpul (tot mai mare) pe care-l petrecem în rețele de socializare?

Poate cea mai palpabilă și cea mai vizibilă transformare pe care o cunoaște omul, în general, este dependența sa de telefonul mobil.

O multitudine de activități care altădată presupuneau un contact nemijlocit cu realul sunt acum intermediate de acest dispozitiv.

Iar aici e necesară o lămurire. În spațiul public se spune și se repetă foarte-foarte des că tehnologia este neutră, că efectele sale depind de felul cum o folosim fiecare dintre noi. Această idee este nu doar falsă, ci și periculoasă.

Pentru că, de la un anumit nivel de influență globală încolo, tehnologia nu mai este neutră, ci preia controlul și devine o matriță mintală. Reformatează, cu un termen informatic.

De la un anumit nivel de influență încolo, forma tehnologiei determină funcțiile sale.

Astfel, tehnologia dominantă nu doar că recablează circuitele minților noastre, ci impune noi comportamente, noi raportări la realitate.

Un singur exemplu: le-am spus studenților mei că noi, generația decrețeilor, ne declaram interesul erotic în timpul dansului.

Atunci prindeam curaj, acolo, în dans, mai ales dacă se desfășura în penumbră, se transmiteau tot felul de semnale prin care comunicam că vrem mai mult și tot acolo, în timpul dansului, aflam dacă și cealaltă persoană vrea mai mult decât să fim simple cunoștințe.

I-am întrebat pe studenții mei cum se comunică interesul erotic în generația lor, generația Z. Cum îi spui cuiva că vrei să fiți împreună, că vrei să fiți mai mult decât prieteni sau colegi? Și mi-au răspuns așa:

"Îi dai reply la story-ul de pe Instagram".

Ce exemplu mai edificator pentru influența tehnologiei, pentru felul în care ne înlocuiește obiceiurile cele mai importante?

Revenind la întrebarea inițială, ceea ce se petrece în această relație dintre om și tehnologie este o exosomatizare.

Acesta e un termen lansat de economistul american de origine română Nicholas Georgescu-Roegen și preluat de filosoful francez Bernard Stiegler.

Stiegler spune că exosomatizarea este procesul prin care omul își dezvoltă în afara corpului "organe" tehnologice care devin parte integrantă a ființării sale.

Telefonul mobil, cu toate aplicațiile sale, devine o extensie a omului, o proteză externă inseparabilă; pe scurt, un organ exosomatic.

Iar principalele caracteristici ale acestui nou organ sunt natura sa de ecran și deopotrivă de oglindă.

Ca ecran, telefonul mobil are tendința, la fel ca ecranul de cinema, de a transforma orice obiect în centrul universului. Poate de aici senzația de amplificare a evenimentelor, poate de aici vehemența, poate de aici polarizarea de la nivel mondial.

Ce e aproape sigur e că această caracteristică a telefonului mobil, faptul că el e întâi de toate un ecran, anesteziază simțurile și răpește conștiința: o absoarbe în imagine, cum ar zice Baudrillard.

Ecranul ecranează, adică protejează în raport cu ceva. În acest caz, în raport cu realitatea însăși.

În ceea ce privește natura de oglindă a telefonului mobil, este suficient să ne gândim nu doar la explozia fenomenului selfie, ci mai ales la comparația pe care am ajuns să o facem cu cei mai importanți, cei mai de succes, cei mai puternici, cei mai împliniți sau mai bogați oameni din lume.

Această comparație împovărătoare, această oglindire în viețile unor oameni despre care ajungem să ne imaginăm că ar fi repere de fericire, subminează sănătatea mintală a noilor generații încă din copilărie sau adolescență.

În consecință, îndrăznesc să afirm că memoria care ni se constituie prin intermediul telefonului mobil este definită de aceste două tendințe:

1. Avem din ce în ce mai puține amintiri originale, la prima mână (sau, cum le-a denumit Husserl, retenții primare), iar ceea ce stocăm sunt simulacre de amintiri, deoarece sunt alterate de filtrul organului exosomatic care este telefonul mobil;

2. Ceea ce trăim și strângem ca amintiri este "virusat" de o formă de insatisfacție care nu e conștientizată; cu alte cuvinte, tot mai multe dintre amintirile noastre ne sunt dintru început depreciative, ne micșorează în propriii ochi și astfel favorizează instalarea anxietății și a depresiei.

Într-un fel, ceea ce face telefonul mobil, mai ales în mințile copiilor și adolescenților, fiindcă ei se află în toiul procesului de formare cognitivă, este să amplifice o memorie a spaimei.

Amintirile copiilor noștri sunt deja atinse de morbul tristeții sau al insignifianței. Înaintarea lor în vârstă și în viață nu îi energizează, cum ar fi de așteptat, cum ar fi normal.

Din cauza exosomatizării și a ecranării față de realitate, înaintarea lor în viață este astenizantă, iar acest fenomen, cred eu, va avea consecințe politice, sociale și psihologice la nivel de masă, pe termen lung.

Textul de mai sus este un fragment din conferința intitulată "Ne-moria. Conectarea permanentă și dubla ispită a imortalizării din rețea", pe care am susținut-o (foto) în 4 iunie 2025 la invitația Fundației Academia Civică și a Fundației Spandugino.

Conferința a durat circa o oră și o găsiți integral în videoul de mai jos:

În partea a doua a înregistrării se desfășoară o sesiune de întrebări și răspunsuri.

BONUS: Un rezumat audio generat de A.I., prin Google Notebook, pe baza „lecturii” textului care a inspirat conferința.

Merită ascultat: surprinde remarcabil de bine tonul unei conversații reale între doi cititori avizați ai textului original.