Om vs. Mașinărie. Președinți vs. Regi și Country CEOs
De ce unor lideri de corporații americane (mai ales din tech) le surâde ideea unei autocrații. Mai ales dacă sunt și ei parte din cercul intim al noii "monarhii".
Piața liberă + democrația, cu lentoarea ei enervantă, irită mulți oameni de business. Reglementările UE enervează. Maxim.
Competiția deschisă generată de (prea) multe startupuri creează dificultăți.
Mulți șefi ai acestor companii au ajuns la „o vârstă” și au averi acumulate cât pentru minim 5 vieți (pe care nu le mai au).
Așa că se uită, cu jind, la China, la Arabia Saudită, la Emiratele Arabe Unite, la Qatar, la Singapore și la alte societăți conduse cu „mână de fier”, dar care performează (pe diverse paliere).
Cam peste tot, se pare că aceste societăți au cetățeni mulțumiți de nivelul de trai pentru care au renunțat, fără prea mare scandal, la libertatea de exprimare și la alte „prostii” ineficiente.
În plus, e și o chestiune logică: în ritmul dat, cu strategii pe termen lung și viteză foarte mare de dezvoltare, fără prea multe discuții, China poate depăși SUA la toate capitolele în următoarea decadă. Inclusiv și mai ales la nivel militar - AI driven.
Nu mai e timp de „fițele și figurile” cetățenilor. Angajații sunt mult mai docili.
Asta gândesc și discută cu voce scăzută, după un pahar sau un joint, mulți oameni foarte influenți din SUA. Din când în când, apar idei de genul și cât se poate de public.
REMINDER! Trump e om de business. Musk - și mai şi. Vance vine din cultura lui Thiel. Toată lumea cu putere de decizie la Casa Albă, azi, se gândește la o țară condusă ca o companie.
În companiile performante nu e democrație. Nu se votează dacă angajații sunt dați afară (sau cetățenii deportați..) sau nu.
Dacă e nevoie, se execută: nu se dezbate. Eficiența e tot ce contează. Binele și profitul sunt sinonime.
În esență, mindsetul noii administrații de la Washington e total diferit. Pentru noii lideri – și, mai ales, pentru cei care stau în spatele lor – eficiența și binele sunt sinonime.
Aproape filosofic vorbind, însă, oamenii sunt oameni pentru că au suflet.
Un exemplu brutal, util - de dragul raționamentului: e eficient să îți ucizi mama daca afli că are cancer în fază terminală. Nu e rațional să-ți cheltuiești toți banii ca să o mai ții lângă tine 1-2 ani. Totuși, ca oameni, decidem mereu "ilogic" în astfel de situații-limită.
Și asta ne deosebește nu de animale, că alea au sentimente: ci de mașinării. Care mod de a vedea lumea va învinge? Vom afla.
Viziunea dominanta în această luptă ideologică și tehnologică va controla viitorul planetei pe termen mediu. Până la următoarea definire comună a "binelui".
O idee importantă, de final: toată lumea din povestea asta vrea și crede că așa e bine. Că așa arată binele. Nimeni nu vrea să distrugă omenirea.
Pur și simplu, Musk & Co. cred, cu sinceritate, că ceea ce e perceput ca rău pe termen scurt va genera mult bine pe termen lung și foarte lung.
Cam cum a fost decizia de a lansa bombele atomice în WW2: unii ar spune că „per total” (oricât de oribil sună asta) au murit mai puțini oameni. Că a fost, deci, o decizie "bună".
Da, știu: greu de digerat. Mi-e greu doar când scriu asta.
Sunt om. Imperfect. Ineficient.
Istoricii consemnează că Stalin spunea " acolo unde sunt oameni, sunt probleme. Pentru a scăpa de probleme, scapi de oameni!". Tot istoricii ne-au spus cum a "rezolvat" el zeci de milioane de "probleme", deci soluții exista:(!
Si de aici, discutia se poate dezvolta in multe directii, cum ar fi "de ce sa continuam sa hranim populatii/tari/continente doar pentru binefacere? Practic de acum mana de lucru ieftina si repetitiva nu ne mai trebuie, avem AI, deci de ce sa ne mai aglomeram pe aici cu unii care nu produc nimic, doar pretentii?"
Si ideea nici macar nu e noua, vezi Germania 1940.